Dedicatie...

Ce e lumina fără soare
Şi-amorul fără tine?
Ce este vântul fără aerul
Ce-l sorb din a ta dragoste?
Sunt un izvor ce se desprinde
Din larcrimile-ţi reci......
Ştiu ca te frânge uneori cuvântul,
te arde precum lava, iţi lasă
cicatrici adanci. Dar nu sunt eu cea
care ar putea să te rănească,
şi nu sunt eu fiinţa care-ţi face rău.
Sunt roaba propriei fiinţe,
Inchisă în negrul adevăr.
Aş vrea măcar o săptămână
Sa-ţi demonstrez iubirea-mi nesfarsita.
Să nu am pauzele nervoase ce te inchid în bănuieli.
Să fiu măcar o saptămână aşa cum sunt de obicei,
O capşunică de fetiţă , o caprioară printre lei.
În astă lume cruda, falsă
Tu eşti unicul adevăr.
Nu zic să-mi aduci luna,
Nu-ţi cer raze de soare.
La ce bun toate astea
Cand pot pluti pe mare
Cu tine împreună, pe bărci
Şi aripioare
De fluture zglobiu, a cărui gând
Ne duce
Pe văile din rai?
Eşti o cascadă mare
Ce-şi scurge apele , din camera iubirii
În cortul dragostei.
Sunt un izvor de stele , veşnic curgător.
Şi vreau să fiu cu tine,
Copilule nebun.
Vreau să-mi saruţi privirea
În fiecare zi.
Să rupi acea liană , care mă-nconjoară
S-o tai din rădăcini,
Ca data vitoare, când ne vom vedea
Să nu ne-ncurce nimeni, să fiu doar eu,
A ta.