Asta e intrebarea pe care mi-o pun de cele mai multe ori. De ce ajungi sa suferi dupa ce ai incercat sa faci un bine unei persoane? De ce atunci cand te oferi sa ajuti pe cineva acela te ia in nume de rau? Sa fie oare problema ca omul se obisnuieste cu binele si isi permite sa faca orice din omul care l-a ajutat?De ce?
Trebuie sa fii dur sau rau cu oamenii din jur ca acestia sa te tina minte?Am observat ca majoritatea oamenilor uita de un bine facut lor pe cand daca este injurat sau vorbit de rau sau ii este refuzata o idee sau o propunere te tine foarte bine minte ba chiar se gandeste la tine mai mult ca deobicei. De ce nu se intampla acest lucru si atunci cand faci un bine?De ce binele se uita iar raul dainuieste mereu in sufletele oamenilor? Sunt intrebarile pe care ni le punem cel mai des. Insa raspunsul il putem gasi doar in sufletele noastre. Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca noi credem in acelasi adevar. E mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de adevar. Trăim într-un bazin plin cu informaţii în care plutesc adevărurile şi minciunile lumii. Minciuna se impune prin viclenie . Noi trebuie sa alegem ce e corect. „Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul.” Arnold Goldberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu