Sunt convins ca sufletul e defapt faptura noastra, purtarea noastra, se spune ca daca privesti in ochii unui om ii vezi sufletul, si eu cred ca si asa e, pentru ca ochii sunt oglinda vietii, a sufletului.
În cartile de specialitate sufletul este definit ca fiind totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; omenie, bunatate, mila.
Psihologia a încercat sa dea o definitie acestui termen dar nu este cea mai reusita pentru ca “sufletul” nu poate fi definit. Sufletul este specific tuturor fiintelor, dar în special omului.
Marii filosofi afirma ca “sufletul” este “acea substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica”.
Sufletul este reflectat prin actiunile, comportamentul omului.
Sufletul nu poate fi bun sau rau, deoarece acesta este divin, pur, este partea nemateriala a omului care îi guverneaza gîndirea, starile, actiunile si care îl mentin pe acesta în viata.
Bunatatea inimii omului, care devine profunda si pozitiva asupra aproapelui, reflecta de fapt sufletul acestuia.
Tinerii din ziua de astazi se feresc sa mai priveasca în jur cu dragoste, cu încredere si bunatate, pentru ca nu li se raspunde pe loc cu aceeasi moneda.
Din suflet vin toate, starea de spirit, credinta, iubirea. Iubirea inseamna evolutie. nevoia de a iubi, este nevoia individuala a fiecaruia de a evolua. asta deoarece iubirea implica daruire, iertare, implinire si multe altele.
Deci de ce avem nevoie de suflet?
Pentru a trai, pentru a iubi, sufeltul este nemuritor, te provoaca sa gandesti, sufletul este etern si potrivit Creatiei.
Foarte frumos ai rationat, ai spus dintr-un punct de vedere real, chiar avem nevoie de suflet.
RăspundețiȘtergereCred ca omul e format din trup, minte si suflet.
Trupul fiind partea fizica, vizibila...
Mintea e palnia care preia informatiile din lume... e partea care ne leaga de pamant, partea rationala, care cantareste, judeca.. etc
iar SUFLETUL, e partea care ne leaga de divinitate. Sufletul e cel care ne face sa radem, sa plangem, sa simtim,sa iubim ...
Mereu mi`am imaginat sufletul ca pe o "fantoma", una mica, un copilas, care e ceva mai mult decat trupul..