Fata adormise dupa o zi lunga de munca. Adormise citind. Tocmai cand incepuse sa se simta odihnita in visul sau, cineva batu in geam. Fata se trezi speriata si incuiase usa, ca nu cumva s-o auda cineva din casa. Privi prin geam si vazu chipul unei fapturi extraordinare, cu un chip luminos si alb ca floarea de cires ,cu niste buze rosii ca sangele lui Isus. Purta o haina alba-aurie de o frumusete nemaivazuta, avea in ochi acea scanteie exotica, acea frumusete ingereasca ce te facea sa-ti doresti s-o examinezi toata viata.
- Cine esti? zise fata coplesita.
-Urmeaza-ma. Cineva isi doreste sa te vada.
Fata apuca acea faptura ingereasca de mana si pleca impreuna cu ea spre necunoscut.
Nici nu reusi sa inchida ochii ca deja ajunsesera. Se afla langa un bloc. Afara era bezna, doar o luminita la parter era aprinsa.Cineva nu avea somn, sau poate ca avea dar nu indraznea sa stinga lumina. Niciodata nu mai fusese acolo , dar cunostea foarte bine acele imprejurari. Dorise doar sa se convinga daca e adevarat. Cand se intoarse sa intrebe ingerul unde se afla, acesta nu mai era, disparuse. Atunci ea ramase inlemnita in fata acelui bloc de 3 etaje si privea mereu intr-un punct. Apoi se apropiase pentru a vedea numarul blocului si strada pe care se afla.
-E imposibil! zise ea, cu siroaie de lacrimi pe obraji.
Atunci zari un chip la geam, ea il cunostea, dar parca nu-i dadu atentie. Peste 5 minute, un baiat, pe care ea il cunostea foarte bine, iesise afara. Privirea curioasa a acelui baiat o intimida, se simti imediat o intrusa. Atunci el ii spuse:
-Cine esti? Eu te cunosc, dar nu stiu sigur de unde.
-Sunt... sunt....
-Da? cine?
-Sunt.....ah, am uitat. Am facut un drum lung prin aer si am uitat cum ma numesc. De mult nimeni nu mi-a zis pe nume...
-Uita-te la mine. Ea se uita.
-DA!!! eu te cunosc, incredibil, ai ajuns!!!! Deci exista un Dumnezeu. Eu sunt Cristi, tu ma cunosti, dar cred ca nu-ti aduci aminte acum de mine. Hai repede cu mine, sa te duc la cineva pe care sigur il cunosti.
-....
El o apuca de mana si alerga cu ea pan in fata unei usi, unde se opri, deschise usa incet si intra impreuna cu ea. O conduse intr-o camera si o lasa acolo. Fata vazu pe cineva intr-un pat care dormea. Brusc isi aduse aminte de ce a venit aici.
Era el! DA! era dragostea ei, si statea acum acolo, si ea la fel.Si ii era atat de drag si ii venea sa planga, si-i mai venea sa rada. Dar nu radea, nu plangea, doar privea. Atatea dorea sa-i spuna, sa-l intrebe, dar...tacu. Se culcase langa el, si se uita fermecata la chipul sau stralucitor. Semana cu acel inger, doar ca era mai frumos, mai luminos. Cu prima raza de soare acea faptura angelica deschise ochii. Cand o vazu, cazu in genunchi de bucurie, plangand cu lacrimi fierbinti, de bucurie. O lua in brate si o ridica sus, apoi o saruta pe amandoi obraji si o privi cu pasiune:
-Fata mea cu ochi negri.
Ea, obosita...si somnoroasa ii spuse:
-Unde sunt, si... de ce???
-Esti aici, pentru ca asa mi-am dorit eu din tot sufletul si stiu ca si tu tiai dorit asta, nu-i asa??
- Da, dar nu e posibil , poate visez...
-O data ce ma vezi si simti mainile mele, cum poate fi vis?
-....
Au avut multe sa-si zica, si si-au zis..da..au vorbit...dar timpul era pe sfarsite si el stia ca trebuie so readuca acasa la ea, ca sa nu-si faca griji familia sa.
-Doar vreau sa cunosti parintii si fratele meu, zise baiatul cu emotie.
-Acum?
-Da.nu mai avem mult timp.
Parintii sai venisera impreuna cu fratele si tatal sau o lua pe genunchi ca pe un bebelus. Mama ii aduse un medalion norocos, in forma de fluture. Fratele era Cristi,cel care o aduse la el. Acum il recunostea, se intreba cum a putut sa fie atat de uituca incat sa nu-si cunoasca "cumnatul". Acesta mai tanar, mai sfios, dar totusi o imbratisase si ii urase drum bun si o ruga sa mai vina. Afara era iar noapte.
Ca prin minune, cei trei disparusera si baiatul angelic, dragostea sa , se ridica in aer, cu ea in brate. "Extraordinar, sunt in aer, cu el....dar...de ce poate zbura?Oare nu suntem morti amandoi?"
-Nu! suntem vii, zise baiatul razand.
-Cum m-ai auzit?
-Pai gandesti cu voce tare.
Amandoi radeau. Se aflau deasupra Marii Negre. Zise el ca e mai frumos sa zboare deasupra marii. Fetei ii era frica, se tinea de gatul lui si avea ochii strans inchisi. El ii spuse sa deschida ochii pentru ca are sa vada ceva. Ea ii deschise si privi in jos. Ce sa vada??? Niste meduze care lumineaza, formasera o inima pe mare si era atat frumos, atat de frumos...fetei ii dadura lacrimile. El o saruta pe obraz, si-i zice:
-Las' ca va fi bine. Rabdare...
In scurt timp ea adormi la el in brate. Iar cand simti ea ca s-au oprit, a deschis alene ochii pe jumatate si l-a privit:
-Am ajuns?
-Da.
-Nu pleca, ramai...nu ma lasa.
-Las' ca va fi bine draga mea, rabdare....
Si ea adormi din nou, parca vrajita.
Si peste cateva ore se trezi buimacita....si ii sunau in gand doar cuvintele: "las' ca va fi bine draga mea, rabdare..." Si ea avea rabdare, dar nu intelegea nimic. Se ridica din pat si privi pe geam, afara totul era acoperit cu o plapuma alba de zapada. In casa nu era nimeni, era atat de straniu...doar intr-o camera sora ei dormea..se uita la ora. era ora 12:30 la pranz. De ce dormea sora ei la acea ora? Mereu se trezea pe la 9, 10 dimnieata.Se uita in cslendar, era vineri....de ce nu era la ore? la cursuri?? foarte straniu....ce trebuia sa faca acum? cine putea sa-i spuna ce s-a intamplat? Doar fara sa-si dea seama, a privit catre o icoana din casa, si minune, era chiar ingerul care a dus-o la iubirea ei. Privi mai atent si ecesta ii zise in soapta: Rabdare draga mea, rabdare....
